În anul 1908, Regina Elisabeta a României l-a rugat pe Regele Carol I s-o ajute „să schimbe mentalitatea veche despre posibilităţile de muncă şi învăţătură ale orbilor„. Astfel, prima regină a României a creat Fundaţia Culturală Vatra Luminoasă, pentru care a cumpărat un teren de livezi şi plantaţii de duzi. Terenul a fost achiziţionat atât prin cumpărări, cât şi prin donaţii. Curtea avea o suprafaţă de 1.428 mp, grădina de 10.104 mp, iar terenul aferent avea 3 hectare (terenul delimitează mai multe străzi – Vatra Luminoasă, Tony Bulandra și Pierre de Coubertin).

De-a lungul vremii, regimurile care s-au succedat la putere au tot luat din acest teren. S-au construit aici Stadionul Naţional şi complexul sportiv aferent, depouri și locuinţe. După 1989, au mai rămas, în folosinţa Asociaţiei Nevăzătorilor din România (ANR), 14.400 metri pătraţi și alţi 50.000 de metri pătraţi au fost consemnaţi în administrarea şcolii pentru Orbi “Regina Elisabeta”.

Potrivit unor surse, suprafaţa terenului şcolii a fost redusă ulterior la 26.000 de metri pătraţi după ce Oficiul de Cadastru a constatat o “eroare” în evidenţe. De-a lungul anilor, ANR a pierdut mai toată zona verde pe care o deţinea. În 2003, a donat prima bu­ca­tă din teren pentru construirea unei biserici şi a unei case parohiale. În 2010, în urma unui schimb de te­re­nuri, ANR a pierdut şi restul parcului pe care îl mai avea în folosinţă. Astfel, plantaţia de duzi,  monument al naturii,  cu peste 7.000 de metri pătraţi a fost pusă la pământ.

Aceleași surse, explică și modul în care ANR a pierdut și terenul de sport al nevăzătorilor de la şcoala specială “Regina Elisabeta”. Acest lucru a fost posibil în baza referatului de specialitate întocmit de Pri­mă­ria Sectorului 2, conform căruia spaţiul respectiv ar fi “teren viran, cu vegetaţie crescută haotic, pe care locuitorii din zonă îl folosesc din când în când ca teren de fotbal”. La acea vreme, România Liberă a publicat un articol amplu pe această temă.

Acum, dacă treci prin zonă, găsești același teren abandonat, o Biserică impunătoare cu o casă parohială, un bloc de locuințe și un spital privat. Totodată, pe strada Tony Bulandra, lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului, se observă un panou mic care anunță o construcție interesantă – Școală și Campus pentru International British School of Bucharest.

Foarte interesant mi se pare că toate aceste construcții, existente și viitoare, susțin că sunt pe proprietate privată. Cumva, cândva, o zonă rezidențială excepțională a Bucureștiului a fost accesibilă – la vânzare, la cadastrare, de împărțit, sau de dat. Nu știu cum s-a putut face acest lucru, dar vreau să aflu.

Am cerut deja Asociației Nevăzătorilor din România un interviu pe care reprezentanții Asociației îl tot amână de vreo lună, dar par totuși binevoitori. Sper să reușim să ne întâlnim săptămâna viitoare.

Astăzi, am cerut și Primăriei Sectorului 2 să-mi comunice situația juridică a terenului și documentele care atestă învârtelile făcute de-a lungul vremii.

Așteptăm așadar, cu interes.