Urăsc promisiunile electorale. La propriu. Nu sunt niciodată respectate. Și nu știu, zău, ce ne împiedică să ținem minte asta și să nu mai votăm oameni doar pe baza unor promisiuni. Așa, în general, nu fac referire acum la vreo situație specială.

În campania pentru alegerile locale din 2016, am auzit atâtea promisiuni, parcă mai rău ca niciodată. Mai ales cele venite din partea așa-zișilor „de dreapta”. Vom transparentiza, vom ajuta cetățenii, vom face democrație participativă, vom chema la consultare, vom acorda audiențe, vom trece în ședințele de Consiliu propunerile venite de la cetățeni, vom…vom…vom. N-ai să vezi așa ceva. Acum s-a schimbat discursul, brusc. Vrem, dar nu putem, nu suntem lăsați, n-avem majoritate. Pe bune? N-aveți majoritate? La sectorul 2, stânga e în minoritate și degeaba. Pentru că problema e lipsa consensului și dezinteresul unei mari părți a „dreptei”, deci da, degeaba e majoritate, dar nu că n-au mandate… 😦

Apoi, la „stânga”. Noi facem lucrurile să meargă, asigurăm continuitate. Noi știm cel mai bine ce trebuie și ce lipsește. Planurile există deja și acum nu mai avem niciun motiv sa amânăm aplicarea lor, dacă vom avea continuitate pentru încă patru ani. Cunoaștem problemele sectorului și știm exact acum care este modul în care trebuie să fie soluționate. Pe naiba. În traducere liberă, noi oricum finanțăm în continuare biserica și centrele sociale, avem asigurate voturile „enoriașilor”, asistaților sociali și bătrânilor, voi chiar nu vă dați seama că noi oricum suntem aleși și discursul ăsta electoral e numai de fațadă? 😦

De unde-mi veniră brusc amintirile astea? De la Șoseaua Iancului. O tragedie începută de Primăria Municipiului București, agreată în totalitate de Primăria Sectorului 2 și continuată de cele două instituții și în momentul prezent.

Vă reamintesc că lucrările de modernizare a Șoselei Iancului și cele aferente modernizării Șoselei Pantelimon au început la jumătatea lunii iunie 2013. Reprezentanţii Primăriei Capitalei promiteau ca vor finaliza lucrările în toamna anului 2014. Costurile se ridicau la circa 70 milioane de euro. 

2014 s-a transformat în 2016. Șoseaua Iancului s-a transformat dintr-o arteră de circulație cu 2 benzi pe sens și bandă pe care se parcau mașinile, într-o șosea hiperaglomerată, fără locuri de parcare. Autobuzele trebuiau să meargă pe același traseu cu tramvaiele, dar nu au loc în zona refugiilor, praf și pulbere, nervi și trafic infernal.

Cetățenii din zonă sunt disperați. Lupta pentru locuri de reședință a ajuns ca pe vremea comunismului – șpagă, intervenții, fals în declarații și contracte de comodat făcute în fals pentru a putea obține mai mult de un loc, iar străduțele lăturalnice au devenit noaptea un depozit ambulant de mașini, parcate la dublaj, în dreptul garajelor, pe trotuare etc. E frumos așa, nu-i așa? 😦

Planul reabilitării Șoselei Iancului avea inclusă și crearea unui parcaj suprateran, care s-a transformat în parcaj subteran, pe strada Stănescu Gheorghe. Au vorbit pe tema asta mult. Și fostul primar general, Sorin Oprescu. Și actualul primar general, Gabriela Vrînceanu-Firea. Și fostul primar al sectorului 2, Neculai Onțanu. Și actualul primar al sectorului 2, Mugur Mihai Toader. Se vede o asemănare în enumerarea mea? 🙂 Dar și actualul viceprimar al sectorului 2, Dan Cristian Popescu. Cel din urmă a promis că va aranja lucrurile să facă o parcare temporară în curte la Zefirul… Așa, și? 😦

Interviul cu domnul Toader, din campania electorală, de la minutul 2:51, despre Șoseaua Iancului.

Din dorința de a rezolva cumva lucrurile, oameni cu simț civic din zona Iancului au cerut informații Primăriei sectorului 2. Răspuns mai expeditiv, mai urât și mai lipsit de orice fel de responsabilitate și speranță de rezolvare ca cel pe care l-au primit, nu știu dacă s-ar mai fi putut redacta.

E clar că Primăria nu putea scrie în răspuns „hai sictir” și atunci șefii ăia doi care au semnat au scris ce vedeți mai sus.

Dar oamenii foarte mișto, pe o parte dintre ei îi cunosc, cetățeni din Iancului, nu se lasă cu una cu două de data asta. De data asta ei își vor cere drepturile și vor face tot ceea ce depinde de puterile simple și limitate ale unui cetățean. Au făcut un grup civic activ deocamdată pe Facebook. Îi găsiți și vă puteți alătura demersului căutând Grupul Civic Iancului. Au mai făcut și o petiție online pe care o găsiți AICI și pe care vă invit să o semnați pentru a-i sprijini. Și nu se vor opri. Nu de data aceasta.