Eu nu știu despre voi cum sunteți, dar eu când mă gândesc la halul în care a ajuns societatea asta a noastră românească, mă iau cu mâinile de cap și-mi vine să emigrez în Congo. Suntem toți niște resemnați.
Cetatean2.com este un blog de comunitate, un blog civic de opinie, of-uri, propuneri și soluții pentru un nivel de confort sporit în locul unde trăim zi de zi, acasă la noi, în sectorul 2.
Ani de zile, nimeni nu a reușit să înțeleagă această inițiativă a mea, cine sunt, ce vreau, cine îmi dă informații, cine susține blog-ul, ce face fata asta, a cui e?
În funcție de articolele și subiectele pe care le abordam, fiecare dintre cititorii și urmăritorii blog-ului au ales să creadă că sunt de stânga, ba de dreapta, ba de centru, ba pe-o laterală, ba pe cealaltă.🙃
Am spus-o și-o s-o mai spun: eu sunt cu mine. Atât. Mi-e drag să scriu, sunt un cetățean implicat, fac schimbări și mă lupt în comunitatea în care trăiesc. Aleg să nu tac, chiar dacă asta o sa mă facă într-o zi să ajung la spital.
Când am pornit blogul, era primar Onțanu. Nimeni niciodată n-a îndrăznit să scrie de rău de el. Omul avea toată presa și toată Primăria la degetul mic. De nicăieri, l-a lovit blogul meu. Cred că a fost prima oară, în toți cei 10 ani de mandat ai lui ca primar, când a primit cereri….
După Ontanu a fost primar Toader și viceprimar Dan Cristian Popescu. Nu cred că vreunul dintre ei mă place cu adevărat. Ba pe unul chiar îl bănuiesc că e ferm convins că am făcut tot posibilul să nu câștige alegerile….Ei bine, surpriză, n-am făcut nimic decât să fiu sinceră și să spun lucrurile exact așa cum le văd și să cred în ceea ce scriu.
Acum 3 ani, a câștigat alegerile locale la sectorul 2 Radu Mihaiu. N-am avut încredere în el deloc, deloc. Felul lui de-a fi, de-a vorbi, modul exagerat de a da din mâini când încearcă să explice ceva, tonul vocii, limbajul non-verbal, lipsa carismei, totul îmi spunea că nu e ce trebuie! Și nu e!
Am abandonat blogul ăsta ceva timp pentru că nu am mai găsit elan și perspectivă. Pentru că și eu, ca mulți alții dintre voi, nu am mai avut energia necesară să scot în evidență doar răul. Pentru că e numai rău: e mizerie, nu avem unde parca, spațiile verzi sunt neîngrijite, e plin de stâlpi galbeni peste tot, e o lipsă întreagă de viziune, nu există niciun plan pentru viitor și nicio strategie.
Dar nu renunț, revin de azi pe blog și îmi promit și vă promit că nu va trece nicio săptămână fără vești aici, așa rele cum sunt, poate vor fi și bune, dar tăcerea, abandonul, acceptarea nu sunt soluții.
