Articolul de astăzi este despre proceduri administrative. Vă spun lucrurile acestea pentru că trebuie să fiți bine informați ca cetățeni și poate, câteodată, vă e anapoda să vă documentați din 100 de surse. Las azi aici o sinteză a unei modificări importante a Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 65 din Legea nr. 20/2014 pentru modificarea Legii administrației publice locale spune foarte răspicat: „Primarul poate delega atribuțiile ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative viceprimarului, secretarului unității administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate, precum și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, în funcție de competențele ce le revin în domeniile respective„.

Sună bine în teorie, nu? Păi săracii primari, care semnează ca primarii, nu pot ei avea atâtea cunoștințe câte acte au de semnat din domenii atât de diferite. Păi poate primarul să fie și jurist și arhitect și cadastrist și urbanist și polițist? Nu poate. D-aia are angajați „pricepuți” și secretar și viceprimar. Acolo unde și-au asumat legalitatea alții, primarul poate semna liniștit că nu mai răspunde el nici civil, nici penal, nicicum.

Păi vă întreb eu acum, o fi bine să fii degeaba? Cu alte cuvinte, partidul face desemnarea politic, pentru „omul de încredere” și dacă e ales de poporul prost e perfect. „Omul” face toate jocurile, pune presiune pe subordonați și nu-l doare nici la bascheți, doarme liniștit. Nu primarul a retrocedat terenul X, ci  secretarul. Nu primarul a favorizat atribuirea unui contract, ci directorul juridic, nu primarul a emis o autorizație de construcție ilegală, ci arhitectul șef și secretarul. Dar cum ei nu-s de capul lor, ei fac favoruri și toți știu asta. Apoi fiecare primește ceva la schimb. Păi după ce-și pun pielea la bătaie, nu primesc ei o pătură să le țină de cald până la mandatul următor? Primesc…

Iar faza cea mai tare știți care e? Că Direcția Națională Anticorupție (DNA) nu mai are nicio competență la nivelul funcționarilor, ci doar Parchetele. Și uite cum au scăpat primarii de responsabilitate, de pedeapsă, de anchete. Puf!

Sigur, primarul sectorului 2 nu face excepție de la practica delegării. Pentru că tocmai ce m-am dat în judecată cu instituția pe care o reprezintă în mod legal, am aflat că și-a delegat atribuțiile de reprezentare în justiție, ceea ce nu e neapărat un lucru rău, dat fiind că are nevoie de sprijin juridic în aces sens și nu e musai să aibă pregătire juridică.

Este însă o problemă când juriștii primăriei nu fac diferența între cine reprezintă legal instituția și cine are atribuțiile delegate.

Domnișoarele, doamnele sau domnii juriști au invocat în instanță calitatea procesuală pasivă a primarului, dat fiind că a delegat reprezentarea în justiție. Îmi pare rău să le spun, așa „incultă” în știința dreptului și a legilor cum sunt, dar singurul, SINGURUL reprezentant legal al Sectorului 2 al Municipiului București rămâne PRIMARUL, iar calitatea acestuia nu trebuie justificată pentru că ea este definită de Legea nr. 215/2001 – art. 62 alin. (1), primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie. 

Subliniez, deci, că poate nu e clar, art. 62 nu s-a modificat. Adică n-o mai răspunde primarul penal sau civil și nu mai poate fi anchetat de DNA, dar el reprezintă în continuare Primăria. Și nimeni nu e obligat să știe cui a delegat el atribuțiile. Acum o fi clar? 😀

Revenind la procedura viciată a delegării, având în vedere precedentul de mai sus, planul e să cer toate dispozițiile de delegare de atribuții. Nu de alta, dar dacă juriștii primăriei cred că cetățenii trebuie să știe lucrurile acestea, atunci să-i respectăm. Și mai zic să vedem și cine e primarul sectorului 2 cu adevărat, fiindcă doar cu numele….nu, mulțumesc! 😦

Imaginea de copertă a articolului e de AICI.