Și pentru că economia românească duduie. Și pentru că avem un climat stabil și sigur investițiilor imobiliare. Și pentru că dobânzile la bănci nu sunt decât în creștere. Și pentru că fiecare colț de pământ trebuie ocupat.

Și pentru că toate de mai sus laolaltă, Primăria Municipiului București a pus în dezbatere publică un nou Plan de Urbanism Zonal pentru construcția unei școli pe strada Tony Bulandra nr. 15-19 – International British School of Bucharest.

Până pe 8 iunie, cetățenii interesați, mai ales cei care locuiesc în zonă, pot trimite observațiile lor cu privire la ocuparea terenului și modul în care construcția viitoare le va schimba traiul.

Din păcate mare lucru nu e de făcut nici aici, cum nu e nici AICI, pentru că terenul este proprietate privată și de construit oricum se va construi acolo. Tot ce pot face oamenii care locuiesc în zonă este să spună ce cred ei că ar trebui să facă investitorul. Să nu ocupe terenul până în stradă, să creeeze o breșă în șosea unde să oprească mașinile când lasă copiii la școală, să lase trotuarul neatins, să protejeze clădirile din jur de praf, să nu taie copacii, să nu taie copacii, să nu taie copacii. Și ar mai fi ceva: să nu taie copacii.

Eu nu știu despre voi, dar eu când mă gândesc la terenul acela văd numai o livadă superbă de duzi, văd bucuria copilăriei mele și gardul pe care-l săream alături de colegii de la școală, văd negreala de pe haine și dojanele mamei. Văd fericire.

Începând cu anul viitor nu știu ce voi vedea. Dar sper ca măcar veselia copiilor care vor învăța acolo să-mi mai aducă și mie un strop de fericire. 😦