Gunoi și corupție. Ce bine că am găsit cele două cuvinte care definesc cel mai bine sectorul în care trăiesc, sectorul 2.

Strig în gura mare de ani de zile, că nimic nu vindecă un popor bolnav decât frica. Fără frică nu avem cum să ne mai facem bine.

Frica de autoritate. Frica de amenzi. Frica de consecințele faptelor noastre. Și până la judecata de apoi sau la venirea unei noi ere glaciare, trebuie să ne fie frică de ceea ce este lângă noi.

Dacă știu că nu pățesc nimic și pot face orice, atunci de ce să nu fac? De ce să nu fur? De ce să nu arunc gunoi? De ce să nu mătrășesc un concurs? De ce să nu fac fapte ilicite? De ce să nu fac trafic de influență? De ce să nu trec pe culoarea roșie a semaforului? De ce să nu parchez mașina pe trecerea de pietoni? 

Nu vă mai bazați pe educație și pe bunul simț. Am mai spus-o și o voi spune în continuare, majoritatea este needucată, iar valorile care ne sunt insuflate în familii sunt diferite. România nu este Japonia și nu va fi niciodată. Respectul nu se învață în școli, deși ar trebui să fie materie separată, cu notă în catalog.

Atât timp cât vom avea o administrație publică lipsită de onoare, tot atât timp vom trăi în mizerie. Atât timp cât administrația publică nu are frică de nimic, nici noi nu vom avea frică de ea. Și uite așa, fiecare face ce vrea.

Astăzi, ora 10, Aleea Lungulețu. Supercom tocmai trecuse…. 😦

Această prezentare necesită JavaScript.