Îmi pun adesea întrebarea de ce își bat unii joc de lucrurile pe care le fac. De ce, dacă tot faci ceva, nu faci cum trebuie?
Primăria sectorului 2 a reabilitat o serie de străzi din sectorul 2 printre care și Cristescu Dima. La intersecția cu Șoseaua Pantelimon, bordurile de la trotuare au fost accesibilizate pentru persoanele cu handicap. La terminarea lucrărilor, bordurile arătau așa:
Nu-mi doresc vreodată să ajung în situația de a fi nevoită să fiu imobilizată într-un scaun cu rotile, chiar și temporar. Nu doresc asta nimănui. Dar viața e uneori nedreaptă și fiecare primim lecțiile noastre. Persoanele aflate în astfel de situații sunt persoane perfect funcționale, inteligente, apte de muncă, oameni care-și doresc să fie în continuare independenți și care merită o viață frumoasă și împlinită, indiferent de deficiențele cu care se confruntă.
De ce „România mea” și oamenii care o conduc nu înțeleg asta? De ce aleg unii să-și bată joc în acest fel? De ce Primăria sectorului 2 ar semna vreodată un proces verbal de recepție a lucrărilor la așa ceva? De ce?
Cetăţean în Sectorul 2 
Si eu m-am intrebat de multe ori de ce acei oameni lucrează în bătaie de joc. Poate pentru ca nu isi imagineaza suferinta celui imobilizat in scaun cu rotile. Cei care au (sau au avut) copilasi stiu ca drumul cu un cărucior este un ruletă ruseasca: mergi pe strada, printre mașini pentru ca trotuarele sunt folosite ca parcari, cauti bordurile cele mai joase ca sa cobori/urci un trotuar si încerci să găsești drumul cel mai nebombardat. Eu ma gândeam sa ii scriu primarului sectorului 2 despre aceasta situatie si sa ii propun un experiment: sa stea in cărucior cu rotile si sa se deplaseze din punctul A in punctul B. Sau sa il împingă un consilier 😁. Poate asa vor fi mai conștienți de problemele din sectorul nostru (si nu numai).
ApreciazăApreciază
Eu spun mereu ca din pacate in Romania, pentru anumite categorii de persoane, lucrurile se rezolva doar cand cineva care are putere de decizie ajunge intr-o situatie in care trebuie sa se confrunte cu realitatile sociale. Altfel, stau in bulele lor de bine si noi ne chinuim cu adevarul….
ApreciazăApreciază