Nu știu câți dintre voi știți că în directa coordonare a Consiliului Local al Sectorului 2 funcționează Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 2 (DGASPC s2).

Instituția are un total de 2367 de posturi. Angajații includ toți asistenții sociali, asistenții maternali, îngrijitorii și însoțitorii persoanelor cu handicap și psihologii centrelor de zi, kinetoterapeuții din centrele de recuperare și alte asemenea posturi, la nivelul sectorului 2.

Dacă gândești la rece, realizezi că pentru necesitatea reală de astfel de posturi, în special îngrijitori ai personelor cu handicap, asistenți sociali și asistenți maternali, numărul este insuficient. Pe de altă parte, analizezi nivelul salarial și indemnizațiile pe care oamenii ăștia le primesc și îți dai seama că sunt infime prin comparație cu atribuțiile pe care le au și greutățile cu care se confruntă zi de zi.

O soluție ar fi o mai bună compartimentare instituțională și stabilirea în consecință a atribuțiilor. Problema principală a sistemului este că deși angajații muncesc pe brânci, rezultatele muncii lor nu se văd deloc câteodată.

Există spre exemplu în cadrul DGASPC s2 un Birou de Asistență Socială Stradală. În acest Birou există, conform Organigramei instituției, 6 posturi, unul de conducere. (vezi poza)

În Regulamentul de Organizare și Funcționare, la pagina 33, găsim că  printre atribuțiile Biroului sunt: organizarea de campanii de informare la nivelul comunității cu privire la problemele cu care se confruntă copiii străzii și familiile acestora și protejarea copiilor străzii și efectuarea demersurilor în vederea reintegrării sociale a acestora în comunitățile locale din care fac parte.

Acum pe bune. 5 oameni (șeful nu se pune că în general își odihnește oasele) să se ocupe de toți copiii străzii din sectorul 2? Și să și facă o treabă grozavă. Să-i ajute să se reintegreze și să evite abandonul școlar, să-i informeze cu privire la pericole și la riscuri, să-i convingă să nu stea în canale, să le explice regulile de igienă primară și să le monitorizeze activitățile zilnice, etc. Pe bune? Și toate astea pentru un salariu care nu depășește în general 1200 de lei.

Nu știu zău, câți dintre noi am sta în frig, în canale și în comunități de romi să vorbim cu adolescenți rebeli și familii care își lasă copiii la cerșit ca să-i convingem să-și schimbe obiceiurile.

Ceva sigur nu e așa cum trebuie. Poate cineva care lucrează în sistem ne explică mai bine cum ar putea fi reformată asistența socială…..