Când pierzi un tren, te simți golit, neputincios, furios. Ai impresia că totul în jurul tău e un mare complot și că toți urzesc împotriva ta. Îți vin toate înjurăturile posibile în minte și găsești vinovați inclusiv printre oamenii necunoscuți de pe stradă. De fapt, singurul vinovat pentru pierderea trenului ești TU.

Din mai multe motive, toate depinzând de tine, te puteai organiza mai bine: puteai pleca mai devreme, trebuia să te informezi mai bine, puteai face o excepție și să nu-ți mai iei cafeaua din acel loc în care dimineața e mereu coadă, etc. 

Și eu am pierdut un tren. Unul foarte important pentru mine, pentru blogul acesta. Mă doare sufletul. Nici nu vă puteți da seama cât sunt de supărată. Pe mine. Pe încăpățânarea mea că le știu pe toate. 

Pe lumea asta, există specialități și profesii diverse și trebuie să învățăm să le apreciem pe toate și să nu ne mai dăm noi cocoși că le știm pe toate. De-a lungul vremii și prin prisma profesiei, am lucrat mult cu Legea nr. 544/2001. Am făcut numeroase solicitări, am scris materiale pe transparență, am crezut că știu toate procedurile și toate etapele. Cu alte cuvinte, am zis că sunt un fel de guru al legii privind liberul acces la informații de interes public.

Eeeeeiiii bine, nu sunt. Nu numai că nu sunt un guru al lui 544, dar mai am multe de învățat.

Epopeea concertului din Parcul Florilor o știți deja că v-am împuiat capul cu ea și cred că deja a devenit o obsesie. Povestea, pe scurt, pentru cei mai noi pe blog e AICI și toate link-urile aferente.

Am făcut corect toate demersurile. Cererea, reclamația administrativă, totul a fost impecabil formulat și procedurile corecte. Problema a apărut când, la sugestia unui jurist, în loc să fac plângerea în instanță imediat după răspunsul primit la reclamația administrativă, sau și mai bine, imediat după primirea răspunsului inițial, concomitent cu reclamația administrativă, eu am ales să fac plângerea prealabilă.

De ce nu a răspuns Primăria sectorului 2? E simplu. N-au avut niciun stres. Eu amenințam pe blog că dacă nu trimit răspunsul, ne vedem la Tribunal, timp în care ei calculau termene. Termenul meu se scurgea de la răspunsul la plângerea prealabilă (GREȘIT!), termenul lor se scurgea de la reclamația administrativă (CORECT!).

Concluzia, termenul de 30 zile în care puteam cere instanței de contencios administrativ să oblige Primăria Sectorului 2 să comunice informațiile, a expirat de muuuuuult. 😦 Astfel, orice plângere aș face zilele acestea ar fi respinsă ca tardiv formulată.

Daaaa. Sunt tristă. Sunt o fraieră că nu am consultat un avocat. Dar din greșeli învățăm și din propria cenușă renaștem, mai puternici și mai înțelepți.

De astăzi, inițiativelor civice ale blogului http://www.cetatean2.com s-a alăturat avocat Nicoleta Popescu. Ea mă va ajuta să nu mai greșesc. 

Și lucrurile se vor întâmpla în felul următor: cererea cu Parcul Florilor o voi reface. Zilele viitoare voi transmite cereri punctuale legate de celelalte evenimente organizate de Primăria sectorului 2. Și vă promit și îmi promit că nu voi mai greși.