Am citit acum mulți ani una dintre cele mai mișto cărți cu putință – Ferma Animalelor a lui George Orwell. Cartea asta excepțională din punctul meu de vedere exprimă cu multă claritate defectele clasei politice, ale politicienilor, modul în care văd ei poporul, răsculații nemulțumiți, felul în care percep politicienii, corupți și mojici, clasa muncitoare. Ferma animalelor este o alegorie perfectă, arată foarte clar modul în care conducătorii înșiși corup masele (revoluțiile) în interes propriu, dar și faptul că răutatea, ignoranța și lăcomia lor distrug orice mișcare care ar putea avea un final fericit și pur.

Clasei politice din România i se potrivește perfect alegoria de mai sus. Politicienii se prefac că-și doresc schimbare, că aplică legea, că vor ca lucrurile să intre în legalitate. Trâmbițează de zor la televizor cum ei cred că trebuie eliminată corupția și trebuie să respecte actele în vigoare.

La asta m-am gândit când am trecut pe trotuarul de pe Bd. Libertății nr. 14, cel de pe care se face accesul în clădirea în care își desfășoară activitatea Consiliul Național al Audiovizualului și Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională care arată așa:

Și veți înțelege desigur acum toată introducerea de mai sus. Este ilegală montarea opritoarelor de parcare, dar NU și pentru instituțiile publice. Este pasibil de amendă oricine distruge spațiul public, dar NU și instituțiile statului. Trebuie să respectăm cu toții legile în vigoare, toți suntem egali în fața legii, „doar că unii sunt mai egali decât ceilalți„, ne spuneau porcii lui Orwell, grăind atâta adevăr… 😦

Acum, eu care nu stau așa cu întrebările în sân și cu frustrările în buzunar, am adresat câteva întrebări legate de această situație următoarelor instituții: Consiliul Național al Audiovizualului, Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, Primăria Municipiului București și Primăria Sectorul 5. 

Eu atât vă spun: dacă e legal să punem opritoare de parcare pe trotuar, imediat cum primesc răspunsul, pun și eu vreo 10 și apoi cer chirie de la doritori. Să am și eu bani să investesc în blog. 🙂

PS. Articolul ăsta este pentru diversitate. În rest, rămân fidelă sectorului care m-a făcut celebră, sectorul 2. 😀