Știți cum e, dacă tot cheltuim bani aiurea, măcar să-i cheltuim cu ce-i mai bun. Primăria sectorului 2 dă bani mulți, dar măcar joacă în liga mare. Astfel, atunci când organizează concerte nu cere oferte de la firme de 2 lei cincizeci, cere de la alea mari. Așa se asigură că banul e cheltuit pe lucruri de calitate pentru cetățeni. Când mergeți „gratis” la concerte în parcuri, aveți garanția celei mai bune organizări, celei mai bune sonorizări, celei mai somptuoase scene și bineînțeles vă veți bucura de prezența unor artiști faimoși, care vor presta la fel ca la un concert de gală. Dar e firesc, primesc mai mulți bani de la Primărie decât ar încasa la propriul concert de la Sala Palatului (echivalând evident calculul la durata prestației).

Primăria Sectorului 2 nu știe să facă achiziții prin SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice) – nici nu știu dacă angajații de la Direcțiile Economică și Administrativă au văzut vreodată cum se înscriu acolo datele. SEAP presupune trasparență. SEAP presupune date foarte clare legate de achiziție, cu menționarea caracteristicilor tehnice, preț, perioadă, cei care depun oferte se văd între ei, se pot contesta. E greu, dar e normal și firesc pentru a încerca să se minimizeze abuzurile.

Primăria Sectorului 2 știe, în schimb, să facă achiziții directe, cu sume până în limita a 100.000 de Euro. Acest sistem de achiziție publică directă presupune publicarea unui anunț și solicitarea a minim 3 oferte. În cazul Primăriei Sectorului 2, anunțul se publică la avizier. Da. La avizier, acel avizier de la sediul din Strada Chiristigiilor unde stau grămadă toate anunțurile – chirii, ADP, locuințe, impozite, ședințe, audiențe, liste, prețuri etc. Deci, la fel de bine, ar putea să nu-l mai pună 😦

Apoi, se iau la rând 3 firme cunoscute, firme care au mai oferit servicii instituției, sau care sunt cunoscute de unul sau de altul. Li se povestesc termenii contractuali și serviciile necesare și li se cere să trimită oferte. Oferta creată special să acopere toate cerințele necesare organizării evenimentului și care are prețul cel mai mic, este declarată câștigătoare. Totul se întâmplă în prezența doar a angajaților Primăriei, aceiași care au făcut cererea de ofertă. Aceiași care au făcut caietul de sarcini. Aceiași care vor face atribuirea. Aceiași….Nu are sens să mai continui că înțelegeți ideea….

Iată deci marii câștigători ai organizării concertelor Primăriei Sectorului 2: Produktiv Group, prin divizia S.C. Produktiv Sound&Lights SRL și Societatea Premium Booking SRL.

Produktiv este firma lui Florin Ionescu, un cunoscut al vieții artistice românești, co-organizator al Festivalului Callatis, fost membru al trupei Roșu și Negru, impresar al trupei ASIA. Un om care cunoaște foarte bine piața muzicală românească și de asemenea are suficient de multe și bune relații în această zonă.

Premium Booking este firma lui Cristian Furdi, un alt „vechi și bengos” al pieței de impresariat artistic din România. Furdi este rudă cu Andreea Esca, figură mondenă activă – fost iubit al lui Carmen Negoiță și Andreea Raicu. Premium Booking aduce în România nume mari precum Lara Fabian, Beth Hart, Julio Iglesias sau Charles Aznavour.

Înțelegeți vă rog, prin urmare, că astfel de nume se respectă și nu pot face rabat de la calitate nici măcar atunci când organizează un concert în Parcul Florilor sau în Plumbuita. Pentru că da, tot aceste firme au adus formații vechi de 100 de ani precum Modern Talking în Parcul Florilor, dar și nume la modă în muzica românească care au cântat în Plumbuita – Loredana, Horia Brenciu, Lora, etc…..

Pe de altă parte, dacă tot e ban de cheltuit la Primărie, de ce să nu se bage oamenii la făcut o afacere ușoară. Nu poți aduce mereu nume mari în România și concertele importante costă o groază de bani, nu mai vorbim de greutatea organizării și responsabilitatea reală de a vinde bilete, când nu știi niciodată dacă vinzi sau nu…. La concertele Primăriei n-ai această grijă. Primăria îți dă toți banii, dacă vin oameni bine, dacă nu, nu. Dacă plouă e la fel cu dacă e soare. Banii i-ai luat. Scurt și ușor. Business-ul e business. 

Și ca să fie clar, eu nu cu afacerea în sine am o problemă ci cu modul în care fac aceste afaceri instituțiile statului. Inutilitatea cheltuirii unor sume uriașe pentru nimic. Modul judicios în care anunță achiziția acestor servicii. 

Și mai e și treaba cu angajații instituțiilor publice care joacă un meci de fotbal cu trei oameni, oameni care însă fac treabă cât pentru 11. Ei centrează, ei apără, ei atacă, ei rezerve, ei antrenori, greu. Chiar e greu. Și n-aș vrea deloc să fiu în locul lor. Dar când e ordin, cu plăcere. Știu că-njură fiecare semnătură pe care o dau. Știu. Dar cu domnișoara Raluca Stan, Directorul Centrului Cultural Eminescu, aș avea totuși ceva de discutat….Scurt. Adică îi spun aici: Cred că e omul nepotrivit, la locul nepotrivit. Atât.

Mai jos documente și imagini în susținerea celor de mai sus: