Cum mi-am început eu dimineața? Cu o rugăciune.

Am ajuns cu mașina în zona Iancului, ca în fiecare altă dimineață de altfel, și cum puteam găsi Aleea Lungulețu nr. 1 decât o mare de gunoi, mult mai mare decât era ieri seară când am plecat din zonă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Eu așteptări nu mai am de la cel mai murdar sector al Capitalei. Îmi este mie rușine de modul în care este administrat. Este o ghenă de gunoi. Sunt unele zone care arată mult mai rău decât ghetourile din Ferentari. Nu are sens să vă spun, probabil, că imaginile pe care le vedeți erau firește însoțite de un miros pestilențial. Nu te puteai apropia de gard și deci vă dați seama cum colcăie gândacii și șobolanii în locuri ca acestea.

Și pentru că așa cum vă spuneam într-un articol mai vechi, am simțit iar cum mă învăluie NEPUTINȚA, am început să mă rog. L-am rugat pe Dumnezeu să facă în așa fel, încât într-o zi, în fața casei primarului și în fața casei viceprimarului din sectorul 2 să apară câte un vas de WC plin de rahat care să duhnească. Și să fie lipit cu superglue, d-ăla puternic, sau bătut în cuie, să nu fie ușor de îndepărtat. Și apoi, în neputința lor să apeleze la Poliția locală să identifice persoana care a făcut asta și apoi să primească același răspuns pe care l-am primit și eu, cum că toată lumea își face datoria și se dau amenzi pentru abandonarea deșeurilor pe spațiul public.

Mâine am să fac un update la acest articol. Știu sigur că gunoiul nu va mai fi în această după-amiază acolo. Și nu pentru că sunt eu vreun magician, ci pentru că acest articol, aici pe blog, ține loc de sesizare și sigur se vor lua măsuri.

Dar regret nespus că ceea ce nu înțeleg autoritățile locale din sectorul 2 este nu că ma dau eu mare cu blogul meu de cetățean, ci că aceste situații nu ar trebui să existe și măsurile ar trebui să fie de prevenție nu de pedepsire. Iar eu aș fi obligată atunci să-mi schimb blogul în unul de laudă și de frumos.