Da, duminică votăm. Ne alegem președintele pentru următorii 5 (cinci) ani.

Constituția României arată foarte clar rolul acestei funcții: Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naționale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. 

Ne-am obișnuit să credem că, în România, funcția prezidențială este una pur decorativă. Uneori este, uneori nu. Cred că rolul președintelui este acela de a se asigura că țara pe care o conduce este în echilibru. Este treaba lui să sesiseze neregulile, derapajele și gravele încălcări Constituționale ale puterilor în stat. Este datoria lui să-și reprezinte țara în relația cu intituțiile Uniunii Europene, precum și în relațiile economice și diplomatice cu alte state.

Președintele unui stat este cel care ia pulsul. Este cel care își informează cetățenii despre bunul, sau răul mers al lucrurilor. Președintele are datoria de a spune, de a sesiza, de a media, de a conduce, ca un lider, cu spirit de responsabilitate și dorință de a  face bine.

Nu vreau să comentez aici calitățile sau lipsa acestora la președinții pe care România i-a avut până astăzi, dar am să vă mărturisesc că niciunul nu a fost, din punctul meu de vedere, prietenul românilor. Cred că fiecare dintre ei a tras pentru el, pentru propriul partid, pentru alții, dar nu și pentru țara lui. Ascunși în spatele „lipsei de atribuții„, fiecare a stat închis în turnul de fildeș numit Cotroceni, a semnat tratate internaționale, decrete de numire, sau de promulgare de legi, s-a plimbat și la final de mandat a spus să atât a putut face el.

România merge de peste 30 de ani din inerție. Instituțiile statului își fac treaba, mai bine, sau mai prost, oamenii plătesc taxe și impozite, se mai revoltă din când în când, mai scriu o scrisoare. 

Duminică, nu mă duc la vot cu inima deschisă. Nu văd nicio schimbare reală care să se va petrece în viitorul apropiat pentru România. Dar merg la vot.

Votez pentru că am acest drept. Votez pentru că nu vreau să aleagă alții pentru mine. Votez pentru copilul meu. Votez pentru că nu vreau ca vreodată cineva să-mi poată spune că nu mai am acest drept. Votez cu emoție, cu frică, dar votez și cu un strop de speranță. Speranță că la un moment dat ceva se va schimba în bine și pentru țara asta. Atunci, voi ști că a contat și votul meu și că nu am stat deoparte, fiind un simplu spectator al modului în care alții decid pentru mine și pentru viața mea.

Mergeți la vot! E important. Este primul act de civism adevărat, restul vin pe lângă. 

Sursa foto: