N-aveți 2 lei 50 la dumneavoastră?

– Nu. Am card în schimb și vreau să achiziționez un abonament lunar, cum procedăm?

– Îmi pare rău, nu se poate.

– Păi, spuneți dumneavoastră cum să fac să pot lua metroul? Nu am cash, am card, ați scos din funcțiune cele două aparate și nu aveți POS funcțional.

– Nu avem semnal pe stație. Nu am cum să vă ajut.

– Și plata aceea cu cardul direct la turnichet, n-o pot folosi? Mă învățați vă rog ce trebuie să fac?

– Nu știu, aveți pe cineva în spate care așteaptă…..vă dați la o parte?

– …..

Cu această discuție fructuoasă și plină de „carne tocată” mi-am început eu dimineața, la stația de metrou Iancului.

Vă dau cuvântul meu de onoare că în toate țările în care am călătorit, și nu au fost puține, nu m-am confruntat niciodată cu această situație. Întotdeauna am putut achiziționa bilete/călătorii de la automate care permiteau plata cu card, sau de la ghișee care aveau POS-uri funcționale.

România se dorește o țară normală, sau cel puțin așa ne-o descriu cei care ne conduc. România vrea să adere la moneda Euro și să intre în Schengen. România își dorește să scape de monitorizarea pe Justiție. România este descrisă de politicieni ca o țară cu potențial economic extraordinar. România are un cod fiscal care obligă orice agent economic care are un anumit procent de încasări să accepte plata cu card. România este țara în care Metrorex, una dintre cele mai mari companii de transport public urban, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, nu are sistem de plată cu cardul funcțional.

România nu poate și nu are cum să intre în rândul țărilor civilizate până nu-și rezolvă problemele mici, până nu vindecă rădăcina. Nu avem infrastructură rutieră modernă, nu avem parcări, nu avem GPS montat pe transportul în comun, iarna rămân maldăre de zăpadă pe marginea drumurilor și pe trotuare. Autoritățile locale și centrale se arată neputincioase în fața nesimțirii cetățenilor, iar noi ne plângem mereu de lipsa lor de reacție. E un lanț al slăbiciunilor, față de care noi ca cetățeni avem datoria de a reacționa. Opriți-vă vă rog eu din văitat și acționați. Fiecare în ograda lui, fiecare cu problemele lui. Nu v-ați săturat de tăcere?

Un gând despre “N-aveți 2 lei 50 la dumneavoastră?

  1. Eu întotdeauna am fost de părere că angajații din stații sabotează automatele de frica reducerii de personal.

    Mai departe sabotează și POS-urile pentru că există un adevărat ritual de transport al banilor în metrou (sunt niște angajați de la metrou + niște angajați de la o firmă de pază care mută banii fizic dintr-un loc în altul)… dacă prea multă lume va folosi POS-ul toată ceremonia respectivă poate fi afectată.

    … asta că tot e la modă „sabotarea”!

    Această sabotare nu este musai în formă intenționat malefică (scos din priză, umblat la aparate să nu mai funcționeze) ci cel mai probabil sub formă de indolență absolută – dacă se strică ceva nimeni nu menționează în sus pe scara ierarhică problema…. și așa se ajunge ca într-o stație să nu funcționeze nici automatul și nici POS-ul.

    Aici trebuie să intervenim noi: clienții.
    Trebuie să semnalăm toate problemele apărute… la ei direct.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.