Am făcut o scurtă plimbare în week-end prin baza sportivă Tei și Parcul Tei.
Deși toată viața mi-am petrecut-o în sectorul 2, a fost prima dată când am văzut baza sportivă, complex deținut și aflat în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului.
Mi-a rămas sufletul amar. Singurul sport care se mai practică acolo, atât la nivel profesionist, cât și pentru relaxare este tenisul. Sunt câteva baze, administrate privat, care sunt funcționale și bine întreținute. În rest, totul e paragină.
Terenul de rugby are iarba uscată, coșurile de baschet sunt ruginite, liniile șterse, mesele de ping-pong sunt rupte, lacul este murdar și emană un miros de-ți întoarce stomacul pe dos. Gunoi peste tot. În afara unui club cu piscină, totul este părăsit și lăsat să moară. Singurii care încă vizitează locul sunt câțiva pensionari care fac plajă și joacă table pe iarba arsă și neîngrijită.
Eu nu înțeleg cum a ajuns țara asta așa. Și nici nu mai înțeleg de ce avem nevoie să ne ridicăm, că așa sigur nu mai putem sta. Toți vorbim prin casele noastre că e nevoie de schimbare, că nu mai putem, că trebuie făcut ceva, că e nevoie de investiții, de putere. Tot timpul, politicienii aflați pe scaunul puterii se plâng că nu au bani de investiții, că nu sunt lăsați să facă, acuză jocuri de interese. Tot timpul, aceleași povești, indiferent de culoarea lor politică, mereu se plâng de greaua moștenire. Vrem schimbare, dar ea nu se produce de 31 de ani. Vrem rezultate dar fără să muncim, avem tot felul de așteptări, dar nu ne implicăm…..
Tristețe mare-n țara asta…..și depre Parcul Tei în articolul următor…..
Cetăţean în Sectorul 2 