Scurt. Am revenit. Azi am o poveste interesantă.

Acum 100 de zile (mai mult, sau mai puțin, e o chestiune relativă pentru că oricum au depășit cu mult termenul prevăzut de lege), am cerut Primăriei Sectorului 2 o informație de interes public. Am vrut să știu cât a costat organizarea unui concert în Parcul Plumbuita [eu și fixațiile mele cu evenimentele Primăriei 🙂 ]. Concertul era o porcărie cu actori necunoscuți dar era organizat sub egida unui mare angajament: Artă contra drog. Partenerul principal al Primăriei sectorului 2 era Centrul Internaţional Antidrog şi Pentru Drepturile Omului (CIADO), organizație condusă de controversatul Gigel Lazăr, care a petrecut vreo 4 ani la pușcărie, acuzat de emitere de cecuri fără acoperire. Toate detaliile le găsiți AICI.

Așaaa….Și am cerut eu să cunosc costurile organizării acestor evenimente de larg interes și atât de necesare dezvoltării durabile a sectorului 2. Primăria ca de obicei s-a șters pe frunte și a transmis cererea mea la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 (DGASPC S2), co-organizator împreună cu CIADO.

Răspunsul la prima cerere a venit repede, la termen. Doar că era un răspuns făcut în grabă și la mișto. 

Dar mă cunoașteți, eu nu mă mulțumesc cu puțin. 🙂 Păi cum să cred eu că Primăria sectorului 2 face evenimente fără să cheltuiască bani? Ar fi o inepție, n-ar mai fi Primăria sectorului 2. Primăria sectorului 2 trăiește pentru a cheltui bani publici. 🙂 Am cerut prin urmare, suplimentar, protocolul încheiat între DGASPC S2 și CIADO, să vadă și ochiul meu cum cheltuie alții bani pentru evenimentele domnului Primar Onțanu.

Aici s-au împotmolit și hârtiile și promptitudinea și transparența. Dar, într-un final, când rogi frumos, primești. 🙂 A venit și protocolul și ca să vezi, de fapt DGASPC S2 și implicit Primăria au alocat bani de la bugetul public pentru organizarea evenimentelor din ciclul Artă contra drog, deci și pentru concertul din Parcul Plumbuita. Și banii nu au fost puțini: 56.425 de lei, co-finanțare. 

Și pentru că și-au dat seama că au încurcat răspunsurile, au dat-o-n bâlbâială. Doamna Isabela Hurjui, directorul DGASPC S2, aceeași care semna și primul răspuns în care declara pe proprie răspundere că nu au fost alocate sume de la bugetul de stat, răspunde acum și încearcă să explice că de fapt sumele provenite de la bugetul de stat au fost sponsorizări…

Pe bune? Păi și de ce n-ați spus doamnă așa de la început? Să vedem și noi cine sponsorizează DGASPC S2…. Că eu la asta nu m-am gândit până acum. Auzi, un sponsor care alege să dea bani unei instituții publice. Adică de ce să dai unor copii aflați în dificultate, unor bătrâni, unor persoane cu dizabilități, etc.? Dai unei instituții publice, să rotunjim fondurile cheltuite discreționar. Da.

Oricum, eu cu altceva am o problemă gravă de data asta. Cu faptul că și-au permis să mintă la o cerere de informații de interes public. Cu alte cuvinte dacă eu nu insistam, informația rămânea că nu au fost cheltuite fonduri de la bugetul de stat, nu contează proveniența – și donație să fie, ele sunt de la buget și deci publice și deci trebuiau comunicate. Eu asta nu știu acum. Cum încadrezi o astfel de faptă? Abuz? Obstrucționarea accesului la informație? Fals în declarații? Cum încadrezi juridic această faptă? 

Și mă mai gândesc la ceva. Dacă au mințit o dată și și-au permis să dea un răspuns fals. De câte alte ori au mai făcut asta și de câte ori o vor mai face? Și cum putem verifica asta?