Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un bărbat, nici prea bun, nici prea rău, nici prea prost, nici prea deștept, nici prea frumos, nici prea urât. Trăia într-o clădire strâmbă, cu geamuri multe și mult maro și o grădină mare, mare. Asta era tot ceea ce avea, locul … Continuă să citești Fester și stâlpișorii, o poveste de dragoste
Mesajul primit zilele trecute de la un cititor al blogului m-a făcut să realizez că ceea ce ne doare de fapt cel mai tare în relația cu autoritățile publice este ignoranța acestora. Lipsa lor de interes. Modul în care nici măcar nu se preocupă să dea un răspuns sau să vorbească într-un mod civilizat cu noi. Știu că știți despre ce vorbesc. Cumva, de fiecare … Continuă să citești Poșta redacției – A 40-a zi după Scriptură…
Am numai cititori senzaționali. Blogul ăsta îmi aduce în fiecare zi mici bucurii. Văd că există implicare civică și că oamenii nu mai tac. Și cel mai mișto este că oamenii ăștia superbi nu numai că citesc blogul meu, ci se luptă și fac valuri. Unul dintre acești oameni minunați este și Liliana care mi-a trimis ieri o serie de fotografii din Parcul Morarilor, fiind … Continuă să citești Poșta redacției, direct din Parcul Morarilor
N-am mai scris de un secol și jumătate. Știu, vă cer iertare. Nu e abandon, nici resemnare, sunt probleme personale și toți trebuie la un moment dat să prioritizăm. Și dacă tot n-am mai scris eu de așa mult timp, am răsfoit astăzi contractele Primăriei și Administrației Domeniului Public Sector 2 (ADP S2) ca să mai văd pe ce cheltuie banii noștri oamenii ăștia care … Continuă să citești Parcuri pavate cu interese locale
Bună dimineața dragii mei. Acesta fiind primul articol pe blog de anul acesta, vă urez un 2018 plin de sănătate și succes în tot ceea ce faceți și mai ales în toate inițiativele voastre civice. Eu, anul acesta, am multe planuri în ceea ce privește relația cu reprezentanții comunităților locale și grupurilor civice și suficiente subiecte de abordat în relația cu administrația locală. Sper ca … Continuă să citești Plan de îmbogățire rapidă
Nimic nu-i mai frumos în meseria de jurnalist decât să faci conexiuni. Să descoperi lucruri și să faci apoi socoteli matematice și să-ți dea rezultate perfecte pentru o minune de investigație. 🙂 Mă uitam zilele trecute pe contractele Primăriei Sectorului 2 pentru pază. Ideea a plecat de la faptul că paznicii din Parcul Național sunt degeaba. I-am rugat, nu o dată, să intervină când diverși … Continuă să citești Seria: Pază de milioane….milioane de interese. Episodul 1: Ares Guard
Ca de obicei, mă plimb pe site-ul Primăriei Sectorului 2. Și-a „tras” Primarul secțiune nouă: Știri. E ceva de vis. Adevărate noutăți pe site-ul instituției: „Natura nu face nimic fără folos și niciodată nimic fără motiv„, „Nu există înălţimi de neatins, doar aripi prea scurte„… E mizerie în sectorul 2 cu grămada. Peste tot. Unde te uiți e câte un gunoi aruncat. Sigur, parțial suntem … Continuă să citești Curat ca-n palmă…
Scurt. Am revenit. Azi am o poveste interesantă. Acum 100 de zile (mai mult, sau mai puțin, e o chestiune relativă pentru că oricum au depășit cu mult termenul prevăzut de lege), am cerut Primăriei Sectorului 2 o informație de interes public. Am vrut să știu cât a costat organizarea unui concert în Parcul Plumbuita [eu și fixațiile mele cu evenimentele Primăriei 🙂 ]. Concertul … Continuă să citești Cu mâța-n sac…
În 2014, primarul Onțanu visa frumos (nu că n-ar fi așa în fiecare zi/noapte a sa). După un astfel de vis, și-a imaginat că sectorul 2, grădina sufletului său, poate fi un Disney Land al României. Parcul urma a fi împărțit în patru zone inspirate din poveștile românești: „Tărâmul lui Verde Împărat”, „Pădurea de Aramă”, „Șapte mari și șapte țări” și „Pădurea de Argint” și avea … Continuă să citești Înainte, înainte, fac ceva pe consecințe…
Bucureștiul nu este o capitală accesibilizată. Să te ferească Dumnezeu să dea necazul peste tine și să fii nevoit să mergi în scaun cu rotile. Dacă vă întrebați de ce se integrează greu personele cu handicap, încercați o zi să vă puneți în pielea lor. De fiecare dată când ieșiți sau intrați în lift, întrebați-vă dacă în cabină ar intra un scaun cu rotile. Apoi, când … Continuă să citești Să facem rampe zic, dar nu pentru persoanele cu dizabilități…
Cetăţean în Sectorul 2 