Aproape 1 milion de lei și un proces

Nici nu îmi mai aduc aminte de când nu am mai fost nevoită să dau în judecată Primăria sau o instituție din subordinea Consiliului Local al sectorului 2 pentru a obține informațiile publice solicitate. Bine, când cheltui 1 milion de lei din bani publici pe concerte, parcă n-ai vrea să se știe lucrul ăsta. Oamenii se distrează, beau bere, nu trebuie să știe și cât costă….

Dar cum eu am “noroc” cu transparența administrației actuale, am hotărât fac demersuri de a obține, prin decizia instanței, informațiile solicitate.

Știți articolul publicat despre concerte. Dacă nu, îl găsiți AICI.

Știți de discuția purtată cu primarul Radu Mihaiu. Dacă nu, găsiți detaliile AICI.

Urmare demersurilor, am primit răspunsul Centrului Cultural Mihai Eminescu legat de organizarea concertelor și evenimentelor din primele 6 luni ale acestui an. Și, din păcate, nu mare mi-a fost mirarea să văd că au păstrat punctul de vedere, pe care și primarul mi l-a împărtășit, și anume acela că motivarea hotărârilor de Consiliu Local nu este publică, prin urmare nu mi-au comunicat nicio notă de fundamentare cu privire la nevoia organizării evenimentelor.

Eu cred că, în mintea lor, se gândesc că noi, ca cetățeni, trebuie să înghițim orice decizie. Doar că realitatea e mai mare decât pot ei cuprinde. Pentru a propune și aproba o hotărâre privind orice decizie de a organiza ceva, de a norma ceva, de a aplica ceva, aceasta are la bază o fundamentare clară, adică motivul pentru care vrei să faci lucruri, oportunitatea acestora, precum și impactul social și bugetar.

Așa cum legislația în vigoare specifică foarte clar pentru actele Executivului că acestea se publică însoțite de notele de fundamentare, sau dacă nu, există obligația publicării notelor de fundamentare pe paginile proprii de Internet ale instituțiilor, la fel reiese această obligație și pentru actele normative ale instituțiilor locale, acte care se supun acelorași reguli, ele neavând un caracter special, sau mai presus de cele guvernamentale.

Dar cum, până la urmă, eu nu sunt vreo specialistă în legislație, m-am gândit că cel mai bine în această speță ne va lămuri un judecător, acum și pentru viitor. De aici și chemarea în judecată a Centrului Cultural Eminescu, pentru refuz de comunicare a unor informații de interes public.

Și, ca să înțelegeți mai bine de ce mi s-a pus pata atât de rău, las mai jos răspunsul primit și vă fac și un rezumat:

  • 3 evenimente în 6 luni: Târgul Anticarilor în Parcul Obor, Festivalul Minorităților în Parcul Obor, Ziua Internațională a Copilului în Parcul Plumbuita.
  • Costul total aproximativ al acestor 3 evenimente – 1 milion de lei
  • Nume mari din industria muzicală și a divertismentului, onorarii pe măsură.
  • O întreagă încrengătură și aranjamente între administrația publică și firmele artiștilor sau impresarilor, pentru a umfla buzunarele acestora cu sume pe care aceștia nu le-ar încasa niciodată dacă ar organiza propriile concerte, fiindcă oamenii nu ar plăti atât. De aceea se fac contracte cu instituțiile statului, ele plătesc, iar cetățenii merg gratis. În fapt, nu merg gratis, au plătit – din banii lor (taxe, impozite, amenzi) aceste evenimente. Dar despre oportunitate, nevoi și dorințe apoi nu-i mai întreabă nimeni și nici nu le explică nimeni, de ce a fost nevoie să cânte Alina Eremia spre exemplu, și nu Feli, sau altcineva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.