Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un bărbat, nici prea bun, nici prea rău, nici prea prost, nici prea deștept, nici prea frumos, nici prea urât.
Trăia într-o clădire strâmbă, cu geamuri multe și mult maro și o grădină mare, mare. Asta era tot ceea ce avea, locul ăsta era viața lui întreagă, regatul lui, locul unde se simțea mereu protejat, iubit și fericit.
Fester, eroul nostru principal, pentru că nu avea o ocupație, trăia de pe urma unor venituri fixe pe care le obținea de la familiile de pitici care își făcuseră case în grădina lui și creaseră acolo o comunitate frumoasă, cu locuri de muncă, terase, școli pentru “piticii mici”.
Piticii trăiau o viață decentă, mergeau la serviciu, își vedeau de treaba lor, plăteau taxe și impozite și, uneori, aveau nevoie de sprijinul lui Fester pentru a face curățenie mai bine, pentru a le crea locuri unde să-și parcheze buburuzele pe care le foloseau pentru a se deplasa, sau pentru a ajuta cu amenajarea mai bună a grădinii unde locuiau, astfel încât toată lumea să fie bine.
Fester, mulțumit de modul în care mergeau lucrurile, se gândea, zi și noapte, cum să facă să le fie mai bine piticilor, să-l placă, să-l adore, să-i facă să nu plece vreodată din grădină și să fie împreună mereu.
Și cum din prea multă dragoste și elan, adesea greșim, nici Fester nu a știut mai bine. Fără să consulte piticii, a făcut un plan. A început să schimbe aleile din grădină, a interzis locurile unde buburuzele dormeau seara și se odihneau și a montat stâlpișori, a obligat piticii să colecteze selectiv deșeurile, dar nu le ridica la timp, a mărit impozitele, a modificat traseele pe unde piticii mergeau la muncă și a făcut sensuri unice, iar aceștia întârziau la serviciu, a construit clădiri în dreptul caselor piticilor și aceștia nu au mai avut lumină naturală și nici intimitate. Am uitat să vă spun, dar piticilor le plăcea mult să umble dezbrăcați în casele lor. 🙂
Cu timpul, piticii au devenit stingheri, supărați, frustrați, nefericiți. Au convocat consiliul piticilor și l-au chemat pe Fester la o discuție, dar Fester nu a venit și nici nu a vrut să-i asculte.
După un timp, încet, încet, piticii au început să se revolte, au strigat, s-au luptat și s-au împotrivit lui Fester, dar pentru că trăiau în grădina lui nu au putut face mare lucru, decât să plece. Dar dacă ar fi putut alege, l-ar fi îndepărtat, ar fi ales alt om, alt prieten, alt ghid și alt lider. Piticii aleg, să nu uităm asta.
Cetăţean în Sectorul 2 
Piticii ar trebui sa mai renunte la buburuze si sa foloseasca Piticobuzul, Piticleta sau pitico-piciorusele lor pentru ca toate buburuzele au inceput sa manance din copacei si iarba din jurul casutelor si mai si dorm pe unde ar trebui sa mearga copii piticuti la gradinita.
Uneori mai si musca buburuzele astea, nu sunt chiar asa prietenoase contrar aparentelor adorabile.
ApreciazăApreciază
Bogdan, total de acord. Dar, vezi tu…piticii inteleg tot procesul, ba mai mult, il sprijina, dar cred cu tărie, in mintile lor mici, dar puternice si determinate, ca orice lucru care li se interzice, trebuie sa vina la pachet cu o alternativa. Asta i-au reprosat lui Fester, lipsa consultării, lipsa solutiilor si….mai ales…indiferenta fata de nevoile reale ale piticilor, care doar prin „de azi nu mai faceti asa”, nu au fost nici rezolvate, nici auzite……
Apropo, buburuzele sunt daunatoare, dar atat de necesare ecosistemului si, din fericire, nu dispar peste noapte, nu mor si nici nu pot zbura continuu. Au nevoie de odihna, in locuri special amenajate, care nu-s…..
P.S. Am apreciat enorm stilul comentariului si abordarea. Te felicit pentru modul inedit de a scrie si iti multumesc pentru ca citesti blogul.
ApreciazăApreciază