E drept că ceea ce voi scrie acum nu mai e cu adevărat o ştire pentru mine. Ştiu deja de mai bine de 6 luni că am câştigat un proces în instanţă cu „pârâta” Primăria sectorului 2. Nu am scris însă despre asta pentru că una e să vezi soluţia pe scurt, publicată pe portalul instanţelor de judecată şi alta e să ai hotărârea în mâini, să o citeşti, să o răsfoieşti, să vezi explicaţiile judecătorului, să vezi stângăcia apărării etc.

Vreau să vă spun că ceea ce am învăţat din această experienţă, mai presus de orice, este că se poate. Stă în putinţa noastră să ne cerem drepturile atunci când ele sunt încălcate flagrant. Două dintre drepturile fundamentale ale omului, garantate de altfel şi de Constituţie, sunt dreptul la libera exprimare şi dreptul la informare. Blogul acesta este despre primul drept, iar toate informaţiile pe care le solicit instituţiilor publice îl reprezintă pe cel de-al doilea.

Dacă pentru libertatea mea de exprimare au murit sute de oameni, de-a lungul istoriei, pentru dreptul la informare au militat mulţi şi lupta lor s-a concretizat în acte normative foarte clare pe care instituţiile statului trebuie să le respecte.

Din lipsa de respect faţă de drepturile mele a luat naştere acţiunea mea în Instanţă. Lipsa de respect a autorităţilor sectorului 2. Am cerut câteva informaţii simple, de bun simţ. Am cerut costuri şi hârtiile justificative pentru cheltuirea banului public. Primăria şi instituţiile aflate în subordinea Consiliului Local al Sectorului 2 au considerat că legea e făcută doar pentru proşti, nu şi pentru ele. Asta m-a deranjat enorm. Am decis să mă judec pentru câştigarea drepturilor mele. ŞI AM CÂŞTIGAT în Instanţă informaţiile solicitate.

O parte din informaţii mi-au fost transmise cu ocazia deschiderii procedurii judiciare. Cu alte cuvinte, Primăria a trebuit să facă dovada răspunsului şi a trimis câteva detalii la solicitarea Instanţei. Iar alte informaţii, care nu au fost încă trimise, prin hotărârea judecătorească, Primăria este obligată acum să le transmită.

Pentru conformitate şi claritate, precizez că sunt şi câteva capete de cerere respinse. Acestea sunt referitoare la unele cerinţe ale mele din chemarea în judecată, cerinţe despre care ştiam însă că puteau fi respinse: poprire pe salariul Primarului, pentru fiecare zi de întârziere în comunicarea informaţiilor 🙂 sau amendarea instituţiei Primăriei 🙂 . Totodată, fac precizarea că nu am reuşit să obţin nici onorariile oferite artiştilor, individual. Se pare că acestea sunt protejate de prevederile Legii nr. 544/2001. 😦

Important este însă că mi s-a dat dreptate. Că am primit în timpul procesului parteneriatele, acordurile semnate şi anumite costuri. Totodată, am aflat că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 (DGASPC S2) este capabilă să mintă cu neruşinare şi să ascundă faptul că dă bani pentru concerte, şi nu puţini. AICI detaliile.

Au rămas de comunicat informaţii şi copii de pe documentele întocmite de Primărie pentru justificarea organizării evenimentelor, costul total pentru anumite evenimente şi copii ale parteneriatelor conexe semnate cu terţi.

A, de menţionat că am de primit de le Primărie 8 lei. 🙂 Cheltuieli de judecată. 🙂 🙂

PS. Da, hotărârea e cu recurs în 15 zile. Dar acum serios vorbind, ştiu că Primăria plăteşte nişte jurişti şi că aceştia trebuie să-şi facă treaba. Însă nimic din ceea ce vor scrie în recurs, niciuna din porcăriile pe care le vor invoca nu va conta. Toţi angajaţii Primăriei servesc interesele cetăţeanului, toţi. Informaţiile necomunicate reprezintă un abuz şi vor rămâne un abuz, indiferent de ceea ce vor invoca în recurs. Eu AM CÂŞTIGAT!